Pe unul din dealurile Câmpinei, tăiat în doua de o strada șerpuitoare mărginita de pomi, printre case frumoase și îngrijite, de adevărați gospodari, se ridica o construcție bizara, menita sa atragă privirile oricui. Este castelul Iuliei Hașdeu, construit de marele cărturar Bogdan Petriceicu Hașdeu după moartea fiicei sale.
În 1893, putinii vecini ai proprietății Hașdeu se uitau probabil cu uimire la cantitățile de piatra, ciment și fier mult prea mari pentru o casa obișnuita, așa cum se clădea pe dealurile Câmpinei. Un bărbat îmbătrânit înainte de vreme, îmbrăcat în negru, cu o barba stufoasa, albita în mare parte, supraveghea îndeaproape ridicarea construcției. Se știa despre el ca este un învățat de la București și ca existenta lui și a soției sale fusese crunt zguduita prin moartea unicei lor copile, pe nume Iulia. Pierderea unei persoane dragi poate răsturna un destin. Dispariția timpurie a unicei fiice a lui Bogdan Petriceicu Hașdeu care moștenise înzestrările sale extraordinare, avea sa-l conducă pe marele savant cu gândire enciclopedica spre explorarea unor tărâmuri cu totul străine de cele în care se ilustrase strălucit pana atunci. Depoziție a acestor preocupări neobișnuite sta astăzi Castelul Iulia Hașdeu de la Campina.
Viața Iuliei Hașdeu a fost, încă din primii ani, una extraordinara. "La vârstă de 2 ani și jumătate știa deja putina franceza și germana”. La 4 ani învățase sa scrie și sa citească, iar la 8 ani neîmpliniți a absolvit scoală primara. Tot din aceasta perioada datează și inițiatoarele scrieri literare ale Iuliei. Ca și cum acest lucru ar fi fost normal pentru vârstă ei, la 11 ani Iulia Hașdeu a absolvit gimnaziul Sf. Sava din București, precum și Conservatorul, secția Pian și Canto. Un an mai târziu, Iulia va pleca la Paris împreuna cu mama sa. Despărțiți de distanta, B.P. Hașdeu și fiica sa vor fi circa unul de celălalt prin intermediul scrisorilor. Tatăl își îndeamnă fiica sa studieze asiduu și, rămas în tara, depune eforturi extraordinare pentru a-i asigura condițiile de studiu. În 1886, Iulia se înscrie la Facultatea de Litere a Universității Sorbona din Paris. Își stabilește chiar și tema lucrării de doctorat, pe care plănuia sa o susțină la vârstă de 20 de ani, și anume "Filosofia populara la tara noastre". Curând un destin necruțător avea sa li despartă pe B.P. Hașdeu de fiica sa. La începutul anului 1888, sănătatea Iuliei este marcata de cele dintâi semne ale unei necruțătoare boli, ftizia. Supărat, cărturarul va începe o goana nebuna în sudul Franței, în Italia și în Elveția, ducând-și fiica la aer curat, pentru a o salva. Toate încercările sale sunt dar zadarnice. În vara anului 1888, Hașdeu își aduce fiica bolnava înapoi în tara. După o scurta perioada în care i-a vizitat pe toți doctorii Capitalei, Iulia Hașdeu este dusa la Mânăstirea Agapia. În luna august a aceluiași an, nefericitul tata își aduce copila acasă, ultimele speranțe ale acestuia îndreptând-se către divinitate, după cum nota el însuși. "Se milostivește, oare, Dumnezeu? Ce este fără putința la Ațâțe Creatorul? Fie și o minune." Dar minunea pe care o aștepta Hașdeu nu sosește, iar pe 29 septembrie 1889, în vârstă de abia de 19 ani, Iulia se stinge din viață.
După dispariția prematura a preaiubitei sale fiice, marele cărturar își va canaliza întreaga energie într-o exclusiva direcție: spiritismul. Ani buni după moartea Iuliei, cei doi, tatăl și fiica, se vor întâlni regulat în castelul de la Campina, în timpul ședințelor de spiritism. De altfel, chiar și acest castel construit de Hașdeu, gândit ca un templu închinat fiicei sale, a fost înălțat întocmai după planurile transmise de Iulia din lumea de dincolo. O însemnare a cărturarului pe un manuscris spiritist, scrisa cu cerneala neagra și păstrata nealterata peste timp, sta depoziție acestui fapt: "Acest castel s-a zidit intre anii 1894 și 1896, planul fiind dat de spiritul Juliei B.P. Hașdeu prin medium B.P. Hașdeu, apoi desemnat arhitectonic de T. Dobrescu, construcțiunea de N. Angelescu".
După construirea castelului, B.P. Hașdeu își părăsește imobil din București și se stabilește la Campina, petrecând-și marea majoritate a timpului încercând sa comunice cu Iulia. De altfel, savantul afirma ca spiritul fiicei sale l-ar fi ajutat sa ia legătura și cu alte spirite, cum ar fi cel al fratelui sau, Nicolae, sau chiar cu acela al tatălui sau. Mai mult decât atât, B.P. Hașdeu explica în prologul cârtii sale despre spiritism, "Sic coiot", ca aceasta lucrare i-a fost dictata chiar de către fiica sa, la șase prima zi a săptămânii după moartea acesteia, în urma contactului cu spiritul ei. Ipostaza de medium li epuizează dar pe marele cărturar, el fiind nevoit sa continue convorbirea cu fiica sa prin intermediul altor persoane recunoscute a avea calități de medium. Astfel, ședințele de spiritism ale lui Hașdeu găsesc adepți, mai ales printre intelectualii vremii. Chiar pictorul Nicolae Grigorescu, care a locuit în ultimii ani ai vieții destul de aproape de castel, participa la ședințe. În cadrul lor se fac fotografii inedite, în încercarea de a surprinde și imortaliza misterul. O izbânda o reprezintă imaginea bunicului lui Hașdeu, Taseu Hașdeu, fotografiat pe o placa sensibila, "Plumiere 6684".
În incinta castelului exista, de altfel, o camera speciala pentru ședințele de spiritism ale lui Hașdeu. Acum, câteva obiecte originale, un vas oriental de bronz, trei scaune de forma triunghiulara din fier și placi de marmura, ce s-au aflat inițial în București la mormântul Iuliei, încearcă sa refacă atmosfera inițiala din aceasta camera.. Ca o depoziție peste ani, câteva dintre manuscrisele spiritiste ale lui Hașdeu, dictate chiar de Iulia, prin intermediul unor persoane medium, sunt așezate acum în camera de spiritism.