Telega mai este cunoscutǎ si pentru închisorile sale. La început, oamenii erau trimisi la muncǎ silnicǎ la exploatarea sǎrii („la ocnǎ”). Acest tip de pedeapsǎ a fost aplicat pânǎ în secolul XIX. Ocna Telega avea pe lângǎ ea si o închisoare cu douǎ despǎrțituri: una pentru cei cu condamnǎri limitate, alta pentru cei condamnați la moarte sau la muncǎ silnicǎ pe viațǎ. De aici, termenul de puscǎrias se confundǎ cu cel de ocnas. La Telega a fost întemnițat si haiducul Iancu Jianu.
Între 1894 și 1896 în zona satului Doftana, pe un platou deasupra râului Doftana, a fost construitǎ închisoarea cu acelasi nume. Închisoarea Doftana a functionat pânǎ în 1940, când a fost grav avariatǎ de cutremurul din acel an. Închisoarea este cunoscutǎ mai ales pentru perioada interbelicǎ, ani în care la închisoarea Doftana au fost întemnitati capi ai miscǎrii comuniste, printre ei Gheorghe Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceausescu. Aceasta a fǎcut ca în perioada comunistǎ închisoarea Doftana sǎ fie transformatǎ în muzeu si loc de pelerinaj ideologic. Mai multe generatii de elevi au devenit aici pionieri, moment festiv al inregimentarii comuniste, petrecut undeva in clasa a II-a, cand elevul primea cravata rosie de pionier, obligatorie pentru urmatorul deceniu al vietii lui de scolar.
Nicolae Ceauşescu a fost reţinut în 1939 aici pentru o scurtă perioadă de timp. În mandatul său de preşedinte, Ceauşescu a venit de patru-cinci ori la Doftana, ultima oară în 1988. Îngrijitorii spuneau că era foarte atent la detalii, stiind locul fiecărui pat sau obiect.
„Ziua şi celula"
Penitenciarul Doftana, cunoscut şi sub denumirea „Bastilia", deoarece nimeni nu a reuşit să evadeze de aici, avea în total 365 de celule. De aceea i se mai spunea „ziua şi celula".
Cântec de ilegalist
Închisoarea Doftana a inspirat şi un cântec, devenit şlagăr în anii comunismului. Versurile cântecului „Privesc din Doftana" au fost scrise de fostul deţinut Teodor Rudenko, prieten bun de-al lui Gheorghe Gheorghiu Dej, care a şi devenit demnitar comunist.Cântecul se învăţa şi în şcoli.
Privesc din Doftana prin gratii de fier
Departe, în zare, un petic de cer.
E cerul sub care inchisă şi ea
Se mistuie-n chinuri tovaraşa mea.
Puternici şi tineri şi plini de avînt,
Cerut-am noi muncă şi-un loc pe pămînt,
Dar nu ne lăsară ciocoii pe noi
Şi-n lupta cea grea am căzut amîndoi.
Acum stau în fiare bătut şi flămînd,
Ea zace bolnavă abia răsuflînd.
Călăii ne-omoară în ghearele lor,
Să nu ne întoarcem 'napoi la popor.
Azi spargeţi-mi zidul şi lanţul sfărmaţi,
Să zbor ca un şoim peste 'nalţii Carpaţi.
Să strîng înc-o dată tovaraşa mea
Şi iar să m-arunc în lupta cea grea!